Povestea noastră

A fost odată că niciodată............

La fel încep toate povestirile, însă multe dintre ele nu sunt reale. Dacă doriţi să ascultaţi povestea noastră va invităm în cele ce urmează să citiţi în linişte, cu sinceritate şi cu inima deschisă.

Povestea noastră a început în urmă cu mai bine de 2000 de ani, când, undeva în Israel, într-o iesle s-a născut un OM, care era cu totul şi cu totul deosebit. El a crescut în casa lui Iosif şi a Mariei astfel încât din copilărie a impresionat şi a uimit chiar pe învăţătorii poporului sau. Apoi, după ce a crescut, a fost aproape de oamenii bolnavi, de cei părăsiţi, s-a apropiat chiar de cei respinşi care erau consideraţi dispretutii societăţii; era aproape de cei cu inima zdrobită şi mâhnită, iar pe copii îi strângea la piept cu bucurie, iubindu-i şi lăsându-i să vină la El.

Ca răsplată pentru tot binele făcut, a fost dus pe un deal numit Golgota, pus pe o cruce şi omorât între doi tâlhari. În timp ce viaţa Lui se scurgea din trupul acesta, acolo pe Golgota, a murit luând asupra Lui păcatele mele şi ale tale, iar din ochii Lui curgeau lacrimi calde de dragoste … strigând din toată fiinţa lui: "Tată iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" A treia zi a înviat şi a aprins în noi speranţa iertării, flacăra iubirii şi şansa unui nou început. De atunci omul, lumea şi universul întreg nu au mai fost aceleaşi. Această persoană minunată se numeşte Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Intr-o zi, un om a auzit această "poveste" minunată de dragoste, a crezut-o si din momentul acela viata lui nu a mai fost la fel. Aceasta, aducându-i lumină şi dăruindu-i şansa unui nou început în speranţa unei vieţi fără de sfârşit, a adus gândul acesta în inima lui: „ Cum pot să ajut şi să mă dăruiesc şi eu celorlalţi oameni?... Eu am o casă, alţii nu au, eu am o familie, alţii nu au, eu am mâncare, alţii sunt flămânzi, eu am îmbrăcăminte, alţii umblă în zdrenţe, eu am parte să fiu iubit, înţeles şi respectat, alţii sunt uitaţi, părăsiţi şi singuri... Ce pot face pentru ei?”

Atunci s-a rugat: „Doamne Isuse, te rog ajută-mă să pot ajuta pe cei săraci din jurul meu!”

Şi zilele au trecut şi anii la fel, iar el a ajutat cu sacoşa lui mică pe cei sărmani din jurul lui.

Apoi şi-a zis: „Nu mai pot singur. Ca să pot ajuta cât mai mulţi oameni, am nevoie şi de alte ajutoare.” Şi aşa a început să cheme pe alţii să îl ajute.

Astfel, împreună au ajutat necăjiţii: familii cu mulţi copii, copii orfani, bătrânii săraci, copii şi adulţi bolnavi, mame sau taţi rămaşi singuri cu grija copiilor lor, oameni cu locuinţe distruse şi mulţi alţii care cereau un ajutor. De aceea, şi-a oferit casa pentru bătrânii singuri şi fără ajutor şi le-a oferit găzduire şi îngrijire fără să ceară nimic în schimb.

Dorinţa lui însă nu s-a oprit aici şi şi-a zis: „Ce pot să mai fac oare?... Ştiu! Am să aduc în casa mea copiii nimănui, pe cei nedoriţi, care nu au parte de un „Bună dimineaţa!” sau un „Te iubesc!”, cărora din faşă li s-a trasat destinul şi de la naştere li s-a tăiat, nu numai cordonul ombilical, ci şi speranţa pentru o viaţă fericită, o copilărie sigură şi un viitor luminos. Pentru aceştia care plâng şi pe care nimeni nu vrea să-i mângâie, care strigă dar nimeni nu-i aude, care sunt plăpânzi şi nimeni nu-i sprijinește, care nu se pot împotrivi când drepturile le sunt călcate, dar în zâmbetul lor nevinovat şi în ochii lor înlăcrimaţi, parcă vezi cum îţi spun, "te iert şi te rog frumos, ai grijă şi de mine!” Şi atunci s-a apucat să construiască o casă nou-nouţă care să fie numai a lor...

S-a gândit din nou: „Singur nu pot! Am nevoie să fiu ajutat de toţi aceia care încă nu şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu şi în Domnul Isus Hristos şi care prin ajutorul dat semenilor, vor să-şi mai aducă aminte că sunt totuşi oameni creaţi şi răscumpăraţi de Dumnezeu pentru a se dărui celorlalţi.

Aceasta este povestea noastră. Ea poate continua și cu tine......

Cu mult drag,
Echipa Fundaţiei Creştine „Osana”